Stiri turism

Sibiul este fara indoiala perla turismului romanesc. In nici un alt oras din tara nu poti gasi o asemenea varietate de monumente arhitectonice, istorie, cultura si divertisment. Cladirile si casele din centrul orasului te transporta intr-o epoca in care monoclul si jobenul stau la loc de cinste. Restaurantele pline de oameni, pasajele inguste ce unesc strazi pietonale aglomerate, muzeele, bisericile si nenumaratele festivaluri sunt doar cateva delicii pe care acest oras le ofera turistului de rand.

Cazeaza-te la una din nenumaratele pensiuni pe care le gasesti in casele vechi de sute de ani, in apropierea centrului si incepi plimbarea de cum sosesti in oras. Sibiul este un loc unde calatoria cu masina este inutila, mare parte a centrului este strict pietonala (iar distantele intre obiective sunt mici) asa ca vei fi obligat sa-ti indrepti pasii spre Piata Mica pe stradutele inguste, trecand pe langa numeroase biserici medievale sau case construite in stil baroc.

Unde mananc?

Nu te lasa pacalit de aerul germanic al orasului: serviciile in restaurante si terase sunt strict romanesti. Chelnerii nu au pic de pregatire, maniere sau respect pentru clienti si de cele mai multe ori nici nu-si cunosc meniurile. Un sfat: nu cauta un restaurant bun in centru, incearca stradutele laterale. Pe strada Nicolae Balcescu (una din cele mai frumoase din Sibiu) gasim cele mai groaznice restaurante. Un exemplu relevant este Pensiunea Frieda in al carei restaurant angajatii sunt mai preocupati de a-si indesa bani tai in propriile buzunare decat sa ofere un serviciu de calitate. Mancarea pluteste in ulei de proasta calitate, preturile sunt piperate, serviciile sub orice critica. Dar toate astea palesc in comparatie cu pericolul pe care neglijenta bucatarilor il produc. Sa nu fii surprins daca vei gasi sticla in mancare, eu am gasit. Nu uita sa verifici nota de plata caci te vei trezi ca platesti lucruri pe care nu le-ai consumat.

In contrapartida se afla un restaurant pe care il puteti gasi in apropierea Pietei Teatrului, numit Crama Ilenei si care este un bun exemplu de servicii de calitate si bucatarie impecabila. Mancarea proaspata, pregatita rapid, ospatari dintre cei mai amiabili si bine pregatiti, portii uriase la preturi rezonabile, toate acestea sunt motive sa cautati un restaurant bun si sa nu va multumiti cu mai putin. Dar punctul forte al cramei este tema traditionala care ofera un mediu prietenos si aerisit.

Ce vizitezi?

Piata Mare Sibiu

Devenita, odata cu evenimentele din decembrie ’89, un simbol, un fel de “kilometrul 0” al Sibiului, Piata Mare, una dintre cele mai mari din Transilvania, situata in partea de nord a orasului, a reprezentat dintotdeauna o veritabila emblema a stravechiului oras.

Desi se pare ca a fost construita in 1366, ca o a treia centura de aparare a cetatii, respectiva incinta a fost mentionata pentru prima oara in hrisoavele vremii abia in anul 1411, ca fiind principala piata de desfacere a cerealelor, dar in acelasi timp si loc de intruniri ori executii publice. De altfel, aici se aflau “Stalpul Infamiei”, avand statuia lui Roland in varf, spanzuratoarea si “Cusca pentru nebuni”, unde, in timpul zilei erau expusi oprobriului public cei ce tulburau noaptea linistea semenilor.

Avand acelasi traseu conturat inca din secolul al XIV-lea , Piata Mare are o forma dreptunghiulara, cu lungimea de 142 m si latimea de 93 m. Pe laturile ei au ramas in picioare, atinse doar de patina vremii, vechile case nobiliare medievale, alaturi de un alt simbol de marca al orasului, Palatul Brukenthal, locul de inceput al promovarii artei in aceasta parte a Europei.

Cele mai reprezentative cladiri din Piata Mare sunt in ordine:

1. Casa Haller, situata la numarul 10, bogata in elemente renascentiste cu un turn de locuinta gotic in curte. Proprietarul ei, Petrus Haller von Hallerstein, descendentul unei familii de negustori-patricieni din Nurnberg, a reusit sa pastreze imobilul timp de 345 de ani;

2. Palatul Brukenthal, situat la numarul 4, fosta resedinta a ex-guvernatorului Transilvaniei, baronul Samuel von Brukenthal, care adaposteste Muzeul National omonim;

3. Casa Albastra, imobil situat la numarul 5 in care in 1844 a luat fiinta Academia de Drept, devenita ulterior (intre 1858-1862) sediu al Societatii de Stiinte Naturale;

4. Primaria Orasului, situata pe strada Samuel von Brukenthal nr. 2, care, timp de un secol, din 1906 a fost sediul Bancii de Credit Funciare si apoi al CEC;

5. Casa Generalilor, aflata la numarul 7, unde si-au avut sediul Magistratura si apoi Comandamentul general al trupelor austriece din Transilvania;

6. Casa Hecht, situata la numarul 8, apartinand unuia dintre primarii stravechiului Hermannstadt, Georg Hecht, anterior aici functionand prima monetarie a orasului;

7. Casa Lutsch, de la numarul 13 a gazduit sediul Prepoziturii, dar si pe inaltii demnitari care vizitau Sibiul. La numerele 2 si 3 se gasesc Biserica si casa parohiala romano-catolica, unde a functionat seminarul iezuit la care a studiat, printre altii, si iluministul Gheorghe Lazar;

8. Casa Weidner-Reussner-Czekelius, de la numarul 16 poarta numele succesivilor proprietari care, rand pe rand, si-au pus amprenta asupra arhitecturii imobilului.

Ar mai fi de mentionat alte doua imobile care au “iesire” in Piata Mare: Casa Altemberger-Pempfliger, de pe strada Mitropoliei nr. 2, cea mai importanta constructie in stil gotic din Romania, unde a functionat pentru aproape patru secole (intre anii 1550-1947) Primaria orasului, precum si “Hotelul Imparatul Romanilor”, situat in strada Nicolae Balcescu nr. 4, vechiul han cu numele de “Steaua Albastra”, fondat in 1555 si unde oaspete a fost, in 1773, insusi imparatul german Iosif al II-lea.

Piata Mica Sibiu

Construita intre secolele XIV-XVI, Piata Mica din Sibiu, cunoscuta si sub numele de “Ringul cel mic”, aflata in interiorul celei de-a doua incinte de fortificatii a cetatii, reprezinta vechiul centru comercial al urbei. Piata este impartita in doua parti distincte delimitate de strada Ocnei.

Latura nordica a incintei are o forma circulara, cu cladiri de forma concava, din care lipseste portalul boltit specific celor din Piata Mare. Latura sudica prezinta cladiri cu arcade semicirculare sustinute de portanti. Comuna tuturor imobilelor este, in afara de inaltime, existenta loggilor la parter unde, odinioara, negustorii isi protejau marfurile realizate in atelierele mestesugaresti si expuse cumparatorilor, dar si a lucarnelor lenticulare, denumite de catre localnici, ”ochii orasului”.

Felinarele confectionate din fier forjat si suspendate de elementele arhitecturale aveau sa devina, din secolul al XIX-lea, o alta caracteristica a cladirilor din Piata Mica. Exista in aceasta zona mai multe imobile incarcate de istorie. Unul dintre cele mai cunoscute monumente, Turnul Sfatului, cu un ceas inca functional, situat la nr. 1, are, potrivit unor documente, o vechime de aproape 700 ani. Suprainaltat succesiv, turnul asigura de la ultimul sau nivel o vedere panoramica asupra orasului medieval. Construit dupa demolarea caselor ce se intindeau pana aproape de Turnul Sfatului, Podul Minciunilor, primul pod de fier forjat din Romania, ce face trecerea intre orasul de sus si cel de jos, reprezinta unul dintre simbolurile Sibiului, un obiectiv turistic al zonei, incarcat de legenda.

Construit pe locul unui turn de poarta al celei de-a doua incinte de fortificatii, Podul Minciunilor care leaga cele doua sectoare ale Pietei Mici, permitand legatura dintre Orasul de Jos si Orasul de Sus, este, fara indoiala, locul cel mai incarcat de legenda din Sibiu.

Reprezentand un veritabil simbol al orasului, Podul Minciunilor a fost reconstruit in anul 1859, la fabrica lui Fredericus Hutte, fiind primul din Romania si al doilea din Europa confectionat din fonta turnata, cu decoratiuni prin traforare si avand la capete doua cercuri mari decorate cu stema Sibiului.

Initial, potrivit cronicilor vremii, podul fusese construit din lemn, Emil Sigerius mentionand la 1771 ca “trecerea pe sub podul minciunilor este iluminata noaptea de trei lanterne si pazita de trei santinele”.

Podul minciunilor, Sibiu , Piata Mica

Pana la construirea acestui pod, accesul intre cele doua sectoare ale pietei se facea pe sub un conglomerat de cladiri, demolat in 1851. Zidul care sustine scara inglobeaza un ancadrament patrat din piatra, vestigiu al unei constructii medievale. Podul Minciunilor este considerat un loc romantic, unde isi dadeau intalnire indragostitii, desi pe seama acestuia circula cel putin patru legende.

Cea mai aproape de adevar pare a avea la origine o similitudine lingvistica. Din cauza faptului ca podul respectiv a fost primul ridicat fara piloni de sprijin, i s-a mai spus si “podul culcat”. Ori, in dialectul sasesc, “culcat” (lugenmarchen) inseamna si “minciuna”. Asa aveau sa se teasa ulterior tot felul de “povesti” pe seama podului. Batranii locului ii atribuiau chiar si “calitati” umane. Ei spuneau ca podul “simte” fiecare neadevar rostit de cei care il strabat, incepe sa geama intr-un mod tipic, care da fiori, incheieturile scartaie amenintator, iar balustrada da impresia ca va ceda in orice moment, mincinosul urmand sa se prabuseasca in gol.

O alta legenda vorbeste despre faptul ca Piata Mica, fiind piata negustorilor, era si cea a tocmelilor, a negocierilor. Uneori, asa cum se intampla in orice troc, existau si clienti pacaliti. Acestia se intorceau cu marfa cumparata si, in hohotele de ras ale multimii, ii aruncau de pe pod pe negustorii prinsi cu ocaua mica. In acest fel, acestia nu doar ca nu ii mai inselau niciodata pe sibieni, ci serveau drept pilda pentru toti precupetii necinstiti.

Cea mai “picanta” legenda a podului tinea de curatenia trupeasca a tinerelor fete care isi dadeau intalnire cu iubitii lor in respectivul loc. Aici se faceau juraminte de iubire, se punea la cale viitorul indragostitilor, se faceau planuri de casatorie dupa ce tinerele sustineau ca sunt neprihanite. Cand lucrurile se intamplau sa nu stea intocmai, se spune ca imediat dupa noaptea nuntii, miresele erau tarate de par pana pe pod, de unde erau aruncate, spre a fi pedepsite in acest fel pentru juramintele lor mincinoase.

Legat de acelasi “capitol” este si legenda potrivit careia cadetii de la Academia Militara, dupa ce furau inimile junelor naive, le promiteau intalniri sub clar de luna, pe podul respectiv, la care insa, invariabil, ”uitau” sa se mai prezinte.

Pasajul Scarilor

Considerat a fi cel mai pitoresc loc caracteristic Sibiului vechi, Pasajul Scarilor cunoscut si sub numele de “Zidul cu ace”, face legatura intre Orasul de Sus si Orasul de Jos, prin doua ramificatii de scari si arcade ce inconjoara zidurile cetatii din jurul Bisericii Evanghelice. Astfel, spre Orasul de Sus se inalta zidul de aparare, in doua terase, inalt de circa 10 m, sustinut prin contraforturi masive ce se sprijina in arcuri butante pe cladirile Orasului de Jos, multe dintre ele cu o vechime de sase secole. Cele doua ziduri se intalnesc in partea superioara a pasajului.

Abia in urma invaziei tatare din 1241-1242 s-a trecut la o revizuire temeinica inclusiv a conceptiei despre fortificatii. Ulterior s-a procedat la amplificarea centurilor de aparare, operatiune ce a constat in extinderea zidurilor Orasului de Sus. Ele au urmat in general panta terenului, cu exceptia portiunii de sud-vest, unde s-a tinut cont de zona locuita. Operatiunea avea sa fie definitivata abia doua secole mai tarziu, cand, la inceputul veacului urmator, se credea ca primarul Marcus Pemfflinger a dispus de fapt constructia pasajului. Acesta avea, aproximativ, configuratia de azi, desi, prin anii 1950, un arhitect aparent neinspirat a amplasat acolo niste scari, schimbandu-i implicit si numele din “pasajul Pemfflinger” in “pasajul scarilor”.

Construit din piatra si caramida, pasajul se termina in partea de sus , la intretaierea cu strada Odobescu, cu Turnul de Poarta, unul dintre cele mai vechi elemente de fortificatie a celei de a treia incinte, iar alaturat lui si zidurilor incintei, cu Primaria Veche, astazi Muzeul de Istorie-Muzeul National Brukenthal.

Lucrari mai importante de restaurare a acestui pasaj, monument istoric al Sibiului, au fost executate in 1860, dar si recent, in 2006, atunci cand Primaria a investit 3.000.000 de lei pentru consolidarea solului, refacerea zidariei, respectiv pavarii scarilor, in locul pietrei cubice. Potrivit unei hotarari a Consiliului Local, din august 2006, in acelasi perimetru, respectiv intre strazile Turnului, Mos Ion Roata si Pasajul Scarilor, va fi amenajata o piateta. Este de mentionat ca in iulie 2007, presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, a tinut sa viziteze personal Pasajul Scarilor, promitand edililor sibieni sprijin financiar si logistic pentru conservarea unor astfel de valori istorice ale orasului.

Un articol de Ionut Mircea Oprea.

www.bloombiz.ro